Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2010

† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

HRISTOS – LUMINA CEA ADEVÀRATÀ
Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2010

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

„Cât este de sfântă, cu adevărat şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind a zilei celei purtătoare de lumină, a Învierii, întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt cu trupul tuturor a strălucit ”. (Canonul Sfintelor Paşti, Cântarea a 7-a)

Prea Cucernice Părinte,

Iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

Sfântă este această zi a mântuirii, căci Hristos, astăzi, a biruit moartea, S-a făcut cale de izbăvire pentru tot neamul omenesc şi ne-a însemnat pe noi cu lumina Sa cea fără de început şi pururea fiitoare (cf. Ipacoi, Canonul Sfintelor Paşti ).

„Veniţi de primiţi lumină!” este apelul pe care l-aţi auzit la începutul Slujbei Învierii. Prin acesta am fost chemaţi, cu toţii, să „vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiata lumină a Învierii”1 şi „să ne luminăm […]. Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”. „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”.

Hristos, Mântuitorul nostru, a înviat învăluindu-ne pe noi în lumina vieţii, „pe care întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5), care este „Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9) .

Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu ni se descoperă ca fiind Lumină. Citim în Capitolul întâi din Cartea Facerii că pământul a fost netocmit şi gol şi că întuneric era deasupra adâncului, şi a zis Dumnezeu să fie lumină, şi a fost lumină. Acest lucru s-a întâmplat în prima zi a creaţiei. Luminătorii de pe tăria cerului, adică soarele, luna şi stelele, care au primit ascultare de la Dumnezeu să lumineze pământul, au fost creaţi doar în ziua a patra a creaţiei. Atunci,
care este lumina care a luminat pământul în prima zi a creaţiei? Este Dumnezeu care a luminat toate. Toate cele create au fost create în lumina dumnezeiască.

Toate au fost cuprinse şi inundate de lumina Dumnezeului nostru Celui viu. Întreaga creaţie s-a hrănit din lumina necreată, însă odată cu căderea în păcat omul, care a dorit să cunoască binele şi răul, a fost cuprins de întunericul necunoştinţei.

De aceea, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este o nouă creaţie. Prin învierea Lui omul a fost restaurat şi odată cu el întreaga făptură. Toate slujbele pe care le săvârşim în biserică, începând cu Vecernia şi terminând cu Sfânta Liturghie, ni-L arată pe Dumnezeu ca lumină. La Vecernie, slujbă care se săvârşeşte seara, la apusul soarelui, cântăm cântarea Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.

La Utrenie, atunci când soarele răsare, preotul exclamă: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina, pentru ca la Sfânta Liturghie, după ce ne împărtăşim cu Dumnezeieştile Taine, să cântam Am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit
pre noi. Acestea toate pe parcursul unei zile liturgice. În zilele de peste săptămână a Postului Mare, se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

În cadrul acestei liturghii, preotul iese cu lumânarea aprinsă între sfintele uşi, o arată credincioşilor spunând următoarele: Înţelepciune drepţi. Lumina lui Hristos luminează tuturor. Aceasta este Lumină pe care o primim în chip tainic, acum în noaptea de Paşti, când preotul iese tot între uşile împărăteşti, în puterea nopţii, şi ne îndeamnă: Veniţi de primiţi lumină, lumină care luminează în întuneric, lumină care se dăruieşte şi care luminează pe tot omul care vine în lume. Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Ochii noştri cei sufleteşti Îl văd astăzi pe Hristos Cel înviat din morţi, ca lumină, la fel cum odinioară pe muntele Schimbării la Faţă , Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov L-au văzut pe Învăţătorul şi Domnul, în lumina cea dumnezeiască.
Întreg trupul şi sufletul nostru este astăzi luminat, căci prin toate
simţurile noastre L-am primit pe Hristos. Odată cu Învierea lui Hristos am devenit făclii care îşi iau lumina din „Lumina cea cu trei străluciri”  (Rânduiala Sfintei Împărtăşiri, Rugăciunea a 7-a a Sfântului Simeon Noul Teolog) a Dumnezeului nostru.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că „nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu decât în vederea (contemplarea) luminii trimise din El... Dumnezeu e lumină şi vederea Lui e ca o lumină” (Sfântul Simeon Noul Teolog, a 5-a Cuvântare Morală, Filocalia 6, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 170-171). Îl vedem şi noi pe Dumnezeu, pe Cel ce în bunătatea şi iubirea Sa nemărginită faţă de noi, ne-a făcut şi continuă să ne facă părtaşi luminii Sale. El ne umple sufletele cu lumina Sa pentru ca şi noi să fim făclii purtătoare de lumină.

„Să umblăm ca fii ai luminii!” ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, în bunătate, dreptate şi adevăr „încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este... luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei
înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 8-16.).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Trăim aceste vremuri de restrişte, însă nu trebuie să deznădăjduim, căci cu noi este Dumnezeu. Trebuie să alungăm întristarea, căci Hristos Cel înviat, S-a făcut astăzi pentru noi: sfeşnic minunat ce împărtăşeşte tuturor din lumina Sa cea neînserată (cf. Canonul Sfintelor Paşti ) şi chiar mai mult: celor care-L primesc, „care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12.). Această putere, despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, ne întăreşte spre tot lucrul bun şi „de aceea nu ne pierdem curajul, şi chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.


Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4, 16-18).

Vă îndemn, ca oarecând Apostolul neamurilor, pe creştinii din Roma: „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii... îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13, 12-14.). Să rămânem pe mai-departe cu rânduiala preţioasă învăţată în perioada postului şi anume aceea a cumpătării şi să mâncăm din toate cu mulţumire, pentru că pe toate le binecuvintează Dumnezeu, însă cu măsură, şi să nu uităm îndemnul Apostolului de a stărui în bună-cuviinţă, în lumina lui Dumnezeu şi de a ne păzi să alunecăm în pofte şi deşertăciuni lumeşti.

În orice luptă, orice moment de slăbiciune înseamnă un câştig al adversarului, care astfel te poate răni mai uşor. Să luăm aminte: lupta cea duhovnicească nu se sfârşeşte odată cu postul, ci ea continuă pe tot restul vieţii noastre, de aceea se cuvine să fim veghetori şi băgători de seamă la cele ce avem de făcut, pentru a purta, mereu în noi, lumina cu care astăzi Hristos ne-a înnoit. În lupta noastră cu vrăjmaşul, să-L chemăm în ajutor pe Hristos, Cel ce l-a biruit pe el. Să nu uităm că biruinţa lui Hristos este şi biruinţa noastră şi să ne folosim de arma puternică pe care El ne-a lăsat-o: crucea Sa, cuvântul, şi prin el şi puterea, iar dacă în lume necazuri avem, să îndrăznim, după cuvântul Său, care ne spune: „Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Cum v-am anunţat şi de Crăciun, Episcopia noastră s-a angajat la un proiect măreţ, construirea Catedralei Ortodoxe Române de la Madrid şi a sediului administrativ al episcopiei. Terenul pe care se va construi este concesionat de către primăria Madridului, dar odată cu această concesiune, ni s-au impus şi anumite termene de finalizare a lucrării. Până la sfârşitul lunii iunie a acestui an trebuie să depunem proiectul bazic, pentru a obţine licenţa de construcţie. Odată obţinută această licenţă, avem două luni pentru a ne organiza şi alte 24 de luni pentru a finaliza lucrarea.

Făcând un calcul avem doi ani şi jumătate pentru a finaliza întreaga lucrare. Dacă nu reuşim vom pierde atât terenul, cât şi ceea ce se va construi pe el. Întreaga lucrare se ridică după estimările arhitectului la suma de 5 milioane de euro. Orice lucrare trainică se săvârşeşte numai cu jertfelnicie. Suma la prima vedere este mare, dar dacă facem un calcul matematic, doar în Regatul Spaniei trăiesc 730.000 de români. Dacă dintre aceştia doar 100.000 ar dona 50 de euro, am avea banii pentru a construi catedrala. Există un timp pentru toate, după cum citim în Cartea Eccleziastului. Nu ştim de ce Dumnezeu a rânduit ca biserica noastră să primească terenul acum în perioadă de criză financiară, dar ştim că nimic nu este întâmplător. Toate se fac după o rânduială şi cu un scop anume.

Poate Dumnezeu vrea să vadă jertfelnicia noastră, jertfelnicie care va atrage după ea împlinire, după cuvântul părintelui Nicolae Steinhard. Puteţi deveni ctitori ai  Catedralei Episcopale trimiţând pomelnicele dumneavoastră la adresa episcopiei, pomelnice care după ce se vor pomeni se vor pune la temelia catedralei.

Binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos să fie peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vă urăm din tot sufletul să păstraţi curată această lumină a Învierii lui Hristos, pe care aţi primit-o astăzi şi ea să vă fie pricină de multă bucurie în sânul familiilor voastre şi printre cei dragi ai voştri.

Dumnezeu să vă binecuvinteze cu pace şi mult spor duhovnicesc.

Sărbători liniştite, cu multă bucurie şi pline de Lumina lui Hristos!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† TIMOTEI

Episcopul Spaniei şi Portugaliei
Madrid, Sfintele Paşti 2010

Donati
 EUR

magazin virtual

Caută în site

Sfinţii zilei

Anunțuri