Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2008

† TIMOTEI
din Harul lui Dumnezeu
Episcopul Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2008

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia
Spaniei şi Portugaliei

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Prea Cucernice Părinte,

Iubiţi credincioşi,

Astăzi s-a născut Hristos. Astăzi îngerii şi oamenii se bucură deopotrivă cântând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Astăzi este o zi de sărbătoare şi de bucurie mare pentrucă ni s-a născut nouă Mântuitor. Iată ce ne învaţă Condacul sărbătorii Naşterii Domnului: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci”.

Dragii mei, Prin puterea credinţei noastre, evenimentul Naşterii Domnului, care s-a petrecut acum două mii de ani în peştera sărăcăcioasă a Betleemului, îl retrăim şi noi astăzi, îl sărbătorim şi ne închinăm „cu credinţă tare”, cum spune unul din colindele noastre, la fel cum au făcut-o oarecând îngerii, păstorii şi magii.

Astăzi Îi facem locaş în sufletul nostru Celui ce a primit să se facă Om pentru mântuirea noastră. Astăzi se  reînnoieşte în inimile noastre harul şi binecuvântarea venirii în lume a pruncului Iisus. Astăzi se revarsă în sufletele noastre: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea şi curăţia, care sunt roade ale Duhului Sfânt (Galateni 5, 22); şi ne facem părtaşi la acestea ca unii ce am primit în noi pe Domnul Hristos, ca cei care ne-am botezat din apă şi din Duh, ca unii care renaştem mereu, sărbătoare de sărbătoare, la viaţa cea adevărată.

Astăzi,Fecioara Maria, naşte pe Cel mai presus de fiinţă, Îl naşte pe Cuvântul lui Dumnezeu sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Astăzi Născătoarea de Dumnezeu a dat rod pe Cel Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci şi unit în mod deplin cu firea omenească, pe Cel „plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14), prunc tânăr şi Dumnezeu adevărat.

Bucuria sărbătorii de azi ne cuprinde pe fiecare, pentru că Soarele dreptăţii a primit să ne lumineze şi să ne încălzească cu razele Sale mângâietoare, a primit să Se nască, să crească, să ne mântuiască.

Bucuria pe care au avut-o îngerii văzându-L pe pruncul Iisus culcat în iesle, bucuria pe care au avut-o păstorii când au primit vestea naşterii Mântuitorului, devine şi bucuria noastră. Este acea bucurie pe care a promis-o Domnul celor ce cred întru El, bucuria revederii, bucuria întâlnirii cu Domnul pe care nimeni nu o va lua de la noi3, bucurie care revarsă în sufletele noastre pace; pace, pentru care ne rugăm la fiecare slujbă pe care o săvârşim: „Pentru pacea care vine de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm”.

Această bucurie ne face şi pe noi să colindăm minunându-ne:

„O, ce veste minunată!
În Betleem ni s-arată!
Astăzi S-a născut cel făr’ de-nceput, cum au spus proorocii.

Că la Betleem Maria,
Săvârşind călătoria
Într-un mic sălaş, lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.

Pre Fiul în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume.
Să Se nască, şi să crească,
să ne mântuiască”.

Nu cred că există suflet de român care să nu cunoască, cel puţin aceste câteva versuri de colind şi să nu vibreze,
împreună cu întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, plin de emoţie, la vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Mesia Cel mult aşteptat şi vestit de către prooroci, din veacuri.

Ne uimim de bunătatea lui Dumnezeu revărsată cu îmbelşugare peste noi şi dăm slavă, cinste şi închinăciune, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi,

Vă îndemn cu căldură sufletească să nu vă uitaţi tradiţiile şi obiceiurile. Ele sunt inspirate dintr-o adâncă şi curată evlavie a poporului nostru. Ele – şi mă refer în special la colinde – reprezintă şi testamentul moşilor şi strămoşilor noştri, care au ştiut să petreacă viaţa creştineşte. Să nu uităm cine suntem şi ce moştenire bogată avem. Să nu uităm că avem, odată cu ea, şi responsabilitatea de a o păstra vie şi curată, pentru ca mai apoi să putem să o transmitem copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Este unicitatea mărturisirii şi mărturiei credinţei noastre creştine în faţa acestei lumi secularizate în mijlocul căreia trăim, lume din ce în ce mai deranjată de prezenţa lui Dumnezeu, lume care preferă întunericul, în locul luminii, lume care nu Îi mai dă pruncului Iisus nici un sălaş, întocmai ca odinioară Betleemul, lume care de Crăciun nu Îl mai aşteaptă pe Hristos, pe Mântuitorul sufletelor noastre, ci îl aşteaptă pe Moş Gerilă sau pe Moş Crăciun, aşa cum îl avem noi astăzi, personaje inventate de lumea modernă, cu scopul de a eclipsa „Soarele dreptăţii” (Troparul Naşterii Domnului), de a nu se mai vorbi despre naşterea lui Hristos şi despre „lumina cunoştinţei” (Troparul Naşterii Domnului) de Dumnezeu, de a nu se mai vorbi despre Creator şi planul Lui de mântuire a lumii, ci despre creaturi şi despre planul lor de salvare a lumii, plan în care nu are loc Dumnezeu, uitând, sau nevrând a înţelege, că fără Dumnezeu nu putem face nimic.

Omul cade mereu victimă aceleiaşi ispite: Vreau să ajung dumnezeu dar fără Dumnezeu. Suntem datori, aşadar, să păzim nestinsă lumina lui Hristos, şi nealterată, tradiţia ei din neam în neam; să păstrăm lumina aceasta în sfeşnicele sufletelor noastre fără să o acoperim, ci să o arătăm tuturor, pentru ca astfel să păzim porunca Mântuitorului nostru care zice: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Făcând aşa vom auzi, cu siguranţă cuvintele:

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri (Matei 5, 12).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Pe toate, le-a clădit Dumnezeu, după rânduiala lor, iar la plinirea vremii (Galateni 4, 4) „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16).

Văzând măreţia nemărginită a lui Dumnezeu, să zicem şi noi împreună cu psalmistul: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalm 103, 25).

Vă doresc din suflet tuturor, cler şi popor, să aveţi parte de Sărbători Fericite şi de un An Nou plin de  binecuvântare cerească.

La Mulţi Ani!
† Episcopul Timotei
Madrid, Naşterea Domnului 2008

Donati
 EUR

magazin virtual

Caută în site

Sfinţii zilei

Anunțuri