Discursul PS Timotei la hirotonirea întru arhiereu

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Sfinţiile şi Preacuvioşiile Voastre,
Excelenţele Voastre, Doamnă Ambasador a României în Spania şi Domnule Ambasador al României în Portugalia,
Stimaţi reprezentanţi ai autorităţilor de Stat Centrale şi locale din Spania şi România,
Iubiţi credincioşi,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pe 5 martie, după alegerea mea ca episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Spaniei şi Portugaliei, mi s-a cerut să transmit un mesaj. La vremea aceea mi-am mărturisit sentimentul de neputinţă pe care îl simţeam, sentiment pe care îl am şi acum. Însă este o neputinţă, care îmi dă nădejde când mă gândesc la ceea ce i-a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos lui Pavel, apostolul neamurilor: “Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, - zice Sf. Ap. Pavel - mă voi lăuda în slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12, 9).

În faţa măreţiei smereniei Dumnezeului celui Atotputernic care se face om, pentru mântuirea omului, care smerenie omenească nu se simte neputincioasă? Spune Mântuitorul sfinţilor apostoli: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi”. Aceasta este credinţa cu care începem tot lucrul în numele lui Hristos, ca o alegere pe care El o face cu noi. Cine s-ar mai putea mândri cu ceva traind şi crezând cu adevarat această alegere? El ne-a ales din iubire, pentru a iubi aşa cum a făcut-o El. Iar iubirea Lui este o iubire jertfelnică. Arhiereii Vechiului Legământ aduceau jertfă Domnului din darurile primite la altar, însă la plinirea vremii aceste jertfe s-au arătat chip al jertfei ce avea să vină, jertfă mântuitoare din păcat şi din moarte, veşnică, din preaplinul iubirii Preasfintei Treimi, aceasta fiind Însuşi Arhiereul Cel Veşnic, Iisus Hristos – pilda noastră de slujire desăvârşită. Ce aşteptă Hristos de la libertatea noastră? „Pe noi inşine... şi toată viaţa noastră...” – cum spunem în Dumnezeiasca Liturghie.

Episcopul este înveşmântat în veşminte strălucitoare, i se pune pe cap cunună de pietre scumpe, iar pe umeri omoforul şi mantia. Toate acestea sunt semnele harului Invierii, ale bucuriei, dar şi ale patimilor. Sacosul este simbol al Crucii lui Hristos, mitra simbol al cununii de spini, mantia simbol al hlamidei cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul şi al mormântului, iar omoforul, simbol al oaiei rătăcite pe care Hristos a luat-o pe umeri pentru a o readuce în staul, simbol al naturii noastre umane, rătăcită şi căzută în lumea păcatului şi a morţii.

Hristos, Arhiereului veşnic, a pus pe nevrednicii mei umeri jugul arhieriei, care este jugul Său cu noi, oamenii, jug pe care ne invită să-l purtăm cu încredere, căci este „bun şi povară uşoară”, mai uşoară decât păcatul. Arhieria lui Hristos lucrează în noi, arhiereii. Îl rog pe Arhiereul Veşnic să lucreze pentru turma Sa cea cuvântătoare şi în arhieria pe care astăzi o încredinţează şi nevredniciei mele.

Mulţumesc Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif, care m-a propus spre alegere şi m-a hirotonit şi instalat astăzi, care a purtat de zece ani, precum ştiţi cu toţii, povara Mitropoliei noastre, în general, şi a organizării noii Episcopii a Spaniei şi Portugaliei, în special. Îl încredinţez, personal şi în numele clerului şi al credincioşilor, că vom continua împreună-lucrarea pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti din Occident.  

Îi mulţumesc Preasfinţitului Episcop Vasile Someşanul, care m-a călugărit la Mânăstirea Nicula şi care „l-a născut” duhovniceşte, pe părintele meu duhovnic şi naş de călugărie, Arhimandritul Teofil Roman, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca. Îi mulţumesc părintelui Teofil pentru faptul că a ştiut să mă călăuzească şi că mi-a arătat calea. De la el am învăţat slujirea încă de când eram student la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca şi tot el m-a invăţat cum trebuie să fie un părinte duhovnicesc. Din păcate, noua ascultare în care a fost aşezat nu i-a permis să fie astăzi alături de mine.

Le mulţumesc maicilor de la mănăstirea Bussy on Othe din Franţa, unde am petrecut mai bine de un an jumătate, care sunt reprezentate de părintele lor slujitor Radu, pentru tot ceea ce mi-au dăruit pe plan duhovnicesc. Perioada petrecută acolo a fost definitorie pentru formarea mea ca preot.

Le mulţumesc Preasfinţitului Siluan şi Preasfinţitului Marc, pentru purtarea lor de grijă, pentru poveţele lor, şi pentru rugăciunea lor. Ei au fost cei care m-au călăuzit şi mi-au luminat calea pe perioada şederii mele în Franţa. Şi precum au făcut-o atunci, îi rog să o facă şi de acum înainte.

Le mulţumesc preoţilor şi diaconilor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei pentru că au avut încredere în mine, în ciuda tinereţii mele.

Nu trebuie să uităm nici unul, nici altul, că suntem slujitori. Am fost aleşi de Dumnezeu pentru a sluji atât Lui, cât şi oamenilor. Şi zicând „oamenilor”, mă refer la toţi oamenii, nu numai la cei credincioşi, pentru că Domnul vrea « ca tot omul ce vine în lume (In. 1, 6) să se mântuiască (1 Tm. 2, 4) şi să aibă viaţă veşnică (In 3, 16) ». Şi ce este viaţa veşnică? « Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis » (In 17, 3).

De asemenea, le mulţumesc preoţilor şi credincioşilor din Satu-Mare, oraşul meu natal. Au venit de departe, împreună cu Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, ca să fie alături de mine la acest început de drum.

Mulţumesc soborului de monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, care au venit la această sărbătoare istorică din viaţa Bisericii Ortodoxe Române din Occident. Cu unii dintre ei am fost împreună slujitor la Mânăstirea Nicula, care este reprezentată aici prin stareţul ei, Arhimandritul Dumitru Cobzaru, căruia îi mulţumesc de asemenea.

Vă mulţumesc vouă, tuturor credincioşilor din episcopie. Vreau să vă spun că lucrarea duhovnicească se desăvârşeşte în comuniune. Comuniunea omului unul cu altul, şi cu Dumnezeu, întocmai după modelul persoanelor Sfintei Treimi. „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi in numele Meu şi eu voi fi în mijlocul lor” (Mt ) zice Domnul. Tocmai pentru acest lucru trebuie să fim uniţi, iar această unitate se realizează prin ascultare.

Le mulţumesc părinţilor mei care mi-au dat viaţă, care m-au spijinit în toate momentele importante din viaţa mea şi care primesc astăzi mângâiere şi răsplată pe măsură, de la Dumnezeu.

Îl avem în mijlocul nostru pe episcopul catolic de Alcalá, Jesús Catalá Ibáñez, care este şi reprezentatul Conferinţei Episcopale din Spania. Îi mulţumesc pe această cale, pentru dragostea pe care o are pentru credincioşii români precum şi pentru generozitatea preasfinţiei sale. Îl asigur cu această ocazie, atât pe el, cât şi pe fraţii lui episcopi catolici, de buna mea credinţă şi de preţuire.

De asemenea, le mulţumesc călugărilor benedictini de la Mânăstirea En Calcat din Franţa, cu care Biserica noastră are o relaţie cu totul deosebită de prietenie, pentru că sunt alături de mine şi în acest ceas, şi mai ales pentru rugăciunile lor.

Mulţumesc autorităţilor locale, domnului primar Bartolomé Gonzales Jiménez şi întregii sale echipe de la Primăria din Alcalá de Henares. Datorită lor, astăzi s-a reuşit organizarea acestui eveniment important din viaţa românilor, aici pe locul cedat de Primărie pentru construirea noii biserici ortodoxe.

Mulţumesc reprezentantului autorităţilor de stat din Spania, d-lui. Bartolomé González Jiménez, reprezentant al Ministerului Justiţiei, autorităţilor de Stat din România, Domnului Florin Frunză de la Ministerul Culturii şi Cultelor, Doamnei Ambasador al României în Spanie, Maria Ligor, domnului Ambasador al României în Portugaliei, Gabriel Gafiţa, pentru prezenţa lor.

Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să vă dăruiască tuturor pace în suflete şi bucurii duhovniceşti.
HRISTOS A INVIAT !

Alcalá de Henares, Duminica Femeii Samarinence, 25.05.2008

Donati
 EUR

magazin virtual

Caută în site

Sfinţii zilei

Anunțuri