Conferinţă preoţească în Protopopiatul Madrid-Est

DSC 7737În ziua de marţi, 3 octombrie 2017, a avut loc în biserica Parohiei „Sf. Cuvios Ioan de la Prislop” – Villarejo de Salvanés întrunirea de toamnă a preoţilor Protopopiatului Madrid Est.

Au fost prezenţi preoţii protopopiatului, după cum urmează:
Pr. Adrian Pintea, din Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” - Alcalá de Henares;
Pr. Ioan Ciprian Farcaş, din Parohia „Sfântul Apostol Andrei” - Arganda del Rey;
Pr. Marian Trăilă, din Parohia ,,Sf. Mc. Ciprian şi Sf. Muceniţă Iustina” - Azuqueca de Henares;
Pr. George Cimpoca, din Parohia “Sfântul Nectarie Taumaturgul” - Coslada;
Pr. Emilian Geabana, din Parohia „Sfântul Cuvios Ioan Casian” - Guadalajara;
Pr. Sergiu Adrian Covaci, din Parohia „Întâmpinarea Domnului” - Mejorada del Campo;
Pr. Ștefan Șupeală, Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” - Rivas Vaciamadrid;
Pr. Mihai Cătălin Savu, din Parohia „Sf. Mare Mucenic Pantelimon” - Torrejón de Ardoz;
Pr. Mihai Bogdan, din Parohia “Sfântul Mare Mucenic Mercurie” - Vicalvaro.
Pr. Ioan Sebastian Hârț, din Parohia „Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop” - Villarejo de Salvanés;

Ziua a început cu săvârşirea, în sobor, a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, urmată de conferinţa propriu-zisă, a cărei temă propusă a fost „Dumnezeu în iconografie”, referatul fiind susţinut de către Pc Pr. Ioan Sebastian Hârţ, din Parohia „Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop” - Villarejo de Salvanés.
Din cele prezentate şi discutate în cadrul întrunirii am sintetizat:

1. Iconografia este o artă sacră, care are ca funcţii importante: să desăvârşească frumuseţea unei biserici cu o frumuseţe care poartă amprenta sfinţeniei, să ne instruiască în cele ce ţin de credinţa creştină ortodoxă, să ne înalţe la prototipuri, la sfinţii înfăţişaţi în icoane şi să ne îndemne să îi urmăm în virtuţi, să ne ajute să ne schimbăm, să ne sfinţim, să slujească drept mijloc de închinare către Dumnezeu şi de venerare a sfinţilor Lui.

2. Iconografia creştină îşi are începuturile în pictura paleocreştină, incluzându-o şi pe cea din catacombele secolelor al II-lea şi al III-lea. Credinţa creştină este cea care a constituit principiul călăuzitor în dezvoltarea iconografiei bizantine.

3. În iconografia tradiţională ortodoxă există două moduri de reprezentare a Sfintei Treimi. Una este chiar chipul lui Hristos; teologia a hotărât mai înainte de secolul al IX-lea că în Persoana lui Hristos întrupat s-a arătat însăşi Sfânta Treime, iar credinciosul a crezut că văzându-L pe Fiul, L-a văzut şi pe Tatăl, după cuvântul lui Hristos: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14, 9); icoana lui Hristos reprezintă şi pe Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt „purcede” de la Tatăl şi este „trimis” de Hristos (Ioan 15, 26). A doua reprezentare a Sfintei Treimi este scena numită „Ospitalitatea lui Avraam”, care înfăţişează trei tineri aflaţi lângă cortul lui Avraam şi lângă stejarul din Mamvri, având la bază un pasaj din cartea Facerii 18, 1-5.

4. Dumnezeu Tatăl este reprezentat în iconografia tradiţională ca o mână care iese din cer binecuvântând; o vedem mai ales în scena Botezului Domnului. Simbolismul mâinii are la bază cuvintele Scripturii: „Trimite mâna Ta dintru înălţime” (Psalmul 143, 7) şi „Mâna Domnului era cu Dânsul” (Luca 1, 66).

5. Dumnezeu Fiul este reprezentat în toate icoanele praznicale, mai puţin cea a Buneivestiri. Este înfăţişat copil în icoanele Naşterii Domnului şi a Întâmpinării Domnului, iar în celelalte ca adult, cu barbă. Cea mai veche icoană a lui Hristos, conform Sfintei Tradiţii, este cunoscută ca „Sfânta Mahramă”, care înfăţişează chipul lui Hristos. Alte reprezentări: Hristos – Pantocrator din cupola bisericilor, Hristos Cel vechi de zile, Hristos - Marele Arhiereu, Hristos – Emanuel, Hristos – Înger de Mare Sfat, Hristos cu alt chip.

6. Dumnzeu Duhul Sfânt este reprezentat în trei forme: ca porumbel, în icoana Botezului Domnului, ca nor de formă geometrică, în icoana Schimbării la Faţă a Domnului, şi ca limbi de foc, în icoana Cincizecimii.

7. Pentru a împlini cum se cuvine scopul lor, icoanele trebuie să exprime frumuseţea duhovnicească, frumuseţea lăuntrică, frumuseţea sfinţeniei. Ele trebuie zugrăvite cu pricepere, trebuie să fie lucrări de adevărată artă. Sfântul Ioan Damaschinul compară biserica împodobită cu icoane cu o „pajişte înflorită care încântă privirea”.
8. Ortodocşii niciodată nu adoră o icoană, nici măcar icoana lui Hristos – Dumnezeu. Ei Îl adoră pe Însuşi Dumnezeu şi numai pe El. Când spunem că ei venerează icoanele, înţelegem că aduc „cinstită închinare”, lucru diferit de „adorare”. „Cinstire” este un termen generic, cuprinzător, în timp ce „adorare” este un termen restrâns, specific, care denumeşte un tip special de venerare, îndreptată numai către Dumnezeu.

În a doua parte a întrunirii au fost reamintite, de către Pc Pr Sergiu Adrian Covaci, consilier economic, obligaţiile fiscale ale parohiilor către statul spaniol şi aspecte privind rânduiala finaciară a parohiilor.

Ultima parte a fost consacrată analizei unor aspecte privind îmbunătăţirea slujirii preoţeşti. În acest sens, s-a convenit ca fiecare preot slujitor să aibă o preocupare permanentă pentru înfrumuseţarea prestaţiei liturgice în biserică la slujbele săvârşite, prin respectarea cât mai fidelă a îndrumărilor din Liturghier, ultima ediţie apărută la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Patriarhiei Române, respectarea orarului săptămânal de slujbe fixat în parohii etc.

Părintele protoiereu, George Cimpoca, a mulţumit preoţilor prezenţi, părintelui paroh, pentru găzduire şi agapă, precum şi credincioşilor din grija cărora biserica poate fi permanent deschisă pentru săvârşirea Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taine.

Parohia Ortodoxă Română “Sf. Cuv. Ioan de la Prislop” din Villarejo de Salvanés a luat fiinţă în data de 1 august 2011, prin strădania părintelui Hârţ Ioan Sebastian, susţinut fiind în această iniţiativă de un grup restrâns de români din aceasta localitate şi din împrejurimi, doritori de a se constitui într-o comunitate religioasă ortodoxă. Hramul parohiei este “Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop”, cu prăznuirea la 13 septembrie în fiecare an. Deschiderea oficială a bisericii şi prima slujbă ortodoxă au avut loc pe 11 septembrie 2011, într-o sală a Casei de Cultură a Primăriei din Villarejo de Salvanés, unde s-a slujit aproximativ nouă luni.

Văzând dorinţa credincioşilor de a avea un locaş de cult propriu, în luna mai a anului 2012 s-a hotărât, la iniţiativa preotului paroh, închirierea unui spaţiu în această localitate, situat pe Calle Silo nr. 3. La data de 1 iulie 2012 s-a oficiat prima slujbă în noul locaş al parohiei. În ziua de 3 februarie a anului 2013 are loc sfinţirea bisericii, de către Preasfinţitul Părinte Timotei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, prezente fiind şi oficialităţi locale spaniole, în frunte cu domnul primar, Marco Antonio Ayuso Sanchez. În urma demersurilor realizate, în data de 26 iunie 2015 s-a obţinut, din partea autorităţilor locale, documentul numit “Licencia de Apertura“, adică licenţa pentru utilizarea spaţiului în scop religios.

Donati
 EUR

magazin virtual

Caută în site

Sfinţii zilei

Anunțuri